Cati din noi nu am fost in situatia de a ne “pierde”?
La volan sau nu.
De la o mica neatentie neobservata de nimeni si fara urmari (zicandu-ne in sinea noastra: bine ca am scapat pe NV) si pana la nenorociri care distrug vietile noastre si a celor dragi.
Uitam sa mai fim oameni, devenim orgoliosi, neatenti, ingrati, nervosi, vulgari si cate si mai cate. Cati din noi nu ar vrea sa dea macar o data timpul inapoi sa intrepte o gresala sau o nedreptate facuta? Dar cati ar recunoaste? Cati au puterea de a recunoaste macar in fata lor insisi?
Oare ce ne lipseste pt a fi oameni, asa cum am fost creati?
Asculta, priveste si taci…
marți, 18 octombrie 2011
luni, 2 mai 2011
joi, 28 aprilie 2011
De la bunicu' citire
"Eu n-as vrea ca cineva sa creada ca altcineva e prostul cuiva.
Eu atat am avut de spus."
Eu atat am avut de spus."
duminică, 6 februarie 2011
A fost odata ca niciodata
Si chiar daca acum nu mai e, va mai exista pe undeva in amintirile unora.
Suntem mai tristi, dar mai vii ca niciodata.
Sa nu uitam ca traim doar o singura viata.
Suntem mai tristi, dar mai vii ca niciodata.
Sa nu uitam ca traim doar o singura viata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)